Sistemul subtil in fiintele umane (1)

In fiintele umane , Cel mai subtil este Spiritul, apoi mai subtil este Sufletul, apoi este corpul subtil, şi în final este corpul material (grosier). Accentul nu va fi pus pe corpul fizic decât în măsura relaţiei dintre acesta şi corpul subtil. Medicina s-a ocupat de corpul fizic mii de ani, şi încă mai sunt necunoscute, dar nu putem spune că totuşi nu a avut succes. Se cunosc multe lucruri, poate nu toate despre corpul fizic, însă cred că e momentul să ne ocupăm puţin şi de corpul subtil, energetic, al fiinţei umane. Vom încerca să facem acest lucru dintr-o perspectivă, să spunem ştiinţifică, pentru a nu fi acuzaţi de un misticism ieftin. Un alt lucru interesant de observat este că legăturile dintre corpul fizic şi cel subtil nu sunt de neglijat. Chiar dacă acest corp subtil nu se vede cu ochiul liber, traseele canalelor energetice (sau nadis-uri) se suprapun perfect peste traseele nervilor.

Totuşi înainte de a vorbi de corpul subtil, tocmai că sunt într-o relaţie mai strânsă decât am crede, am să vorbesc puţin despre sistemul nervos.

Sistemul nervos, din punct de vedere funcţional, este alcătuit din sistemul cerebrospinal şi sistemul nervos autonom sau vegetativ. Primul îşi are numele de la cele două segmente componente: creierul şi măduva spinării, fiind denumit şi sistemul nervos de relaţie a organismului cu mediul înconjurător. Prin funcţia sa, el transformă stimulii proveniţi din mediul din jur în diferite tipuri de reflexe (de apărare, de adaptare, etc.) după natura şi intensitatea stimulilor. La om, el îndeplineşte şi funcţii superioare, ca stocarea de informaţii, rezultate ale excitaţiilor, memorizarea lor, învăţarea şi educarea, reprezentând şi substratul individualităţii şi personalităţii umane.Sistemul nervos autonom sau al vieţii interne, vegetative, coordonează activitatea organelor interne şi funcţiile vegetative ale organismului (nutriţia, respiraţia, circulaţia, excreţia etc.).

Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos simpatic, care este subdiviziunea cea mai mare a sistemului nervos autonom, cuprinde două trunchiuri de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale; acestea cuprind câte 22-25 de ganglioni, care sunt uniţi între ei prin ramurile interganglionare. El începe dedesubtul bazei craniului cu ganglionul cervical superior şi se termină cu ganglionul coccigian, nepereche, la prima vertebră coccigiană. Pe acest traseu al ramurilor interganglionare se pot diferenţia patru părţi: partea cervicală, partea toracală, partea abdominală şi partea pelviană sau sacrală. Partea cervicală este formată din 3 ganglioni simpatici, cea toracală este formată din 10-12 ganglioni, cea abdominală din 4-5 ganglioni lombari, iar partea pelviană este alcătuită din 4 ganglioni sacraţi. Partea dreaptă şi stângă se unesc la prima vertebră coccigiană, pe linia mediană, în ganglionul “coccygeum.

Schema reprezentarii energiei Kundalini

Astfel, energia divină A se divide în patru părţi care corespund de fapt celor patru părţi ale sistemului nervos:

1. Sistemul nervos parasimpatic (canalul central – Sushumna Nadi);
2. Sistemul nervos simpatic drept (canalul drept – Pingala Nadi);
3. Sistemul nervos simpatic stâng (canalul stâng – Ida nadi);
4. Sistemul nervos central

Centrii parasimpaticului nu sunt dispuşi într-o manieră continuă precum cei ai sistemului simpatic şi nu sunt bilaterali; aceştia, în fapt, sunt localizaţi la nivelul trunchiului cerebral şi coloanei sacrate, şi conţin celulele primului neuron eferent, preganglionar. Fibrele care ies nu formează nervi independenţi; de obicei se conectează, în apropierea organului inervat, într-un ganglion parasimpatic sau intramural situaţi pe măduva spinării. Fibrele parasimpatice se găsesc în nervii oculo-motor, facial, glosofaringian, vag, şi al doilea şi al treilea nerv sacral.

Raţiunea pentru care cele două grupe ale parasimpaticului sunt separate una de alata, la cele două extremităţi ale nevraxului, rezidă în acţiunea sa anaboligenă, separată în reflexe orale, respectiv anale, la cei doi poli ai corpului, care reprezintă de fapt polurile de intrare şi ieşire ale aparatelor economiei organice (de import şi eliminare a materiei). Aceste reflexe sunt separate în organism şi, până la un punct, chiar antagoniste, fapt intelifibil prin aceea că materia introdusă trebuie să aibă timpul necesar spre a fi digerată şi asimilată, înainte de eliminarea deşeului. Tot aşa se explică de ce parasimpaticul cefalic îşi întinde teritoriul său de acţiune de prin nervul vag până la unghiul splenic al colonului, adică până la acel nivel de unde începe să se manifeste influenţa parasimpaticului sacrat, adică acela care asigură eliminarea fecalelor din tubul digetiv. Aceste reflexe anabolice au fost deci polarizate dintr-o necesitate vitală, care să asigure îndeplinirea funcţiilor de refacere a rezervelor organice.

Sistemul nervos parasimpatic

Cam asta spune, pe scurt, medicina tradiţională sau alopată despre sistemul simpatic şi parasimpatic.

Însă pentru că noi vorbim în acest serial despre corpul subtil, vom aborda acest sistem vegetitiv şi din perspectiva metaştiinţei. Pentru a cunoaşte Realitatea, care este diferită de proiecţiile mentale, omul trebuie să pătrundă în acest nou domeniu al Metaştiinţei, ceea ce este posibil doar atunci când intră în supraconştiinţa colectivă, prin Realizarea Sinelui. Mentalul este o iluzie, iar realitatea este creierul.

Atunci când se formează fătul, energia divină A străbate mai întâi creierul. Creierul omenesc se aseamănă cu o prismă, cu un apex, în timp ce creierul de animal are o formă mai aplatizată. Datorită structurii creierului, energia divină se refractă şi iese sub formă de energie R care se încrucişează. O componentă a energie R este absorbită de către sistemul nervos sub formă de energie X, iar energia Y rămasă iese afară din creier. Această energie Y este cea care reacţionează la orice, ducând la crearea baloanelor ego-ului ţi superego-ului (condiţionările). Ele acoperă zona limbică şi creează în minte gândurile care ajung să ne controleze, menţinând realitatea dincolo de mental.