Sistemul subtil in fiintele umane(2)

“In corpul nostru mai exista o energie de tip rezidual, care se afla în stare potentiala, înfasurata în osul triunghiular denumit sacru. Energia aceasta este reziduala în sensul ca ea constituie energia originara fundamentala, care nu a suferit nici o diviziune. Atunci când Energia Divina patrunde în creierul fatului suficient de dezvoltat, se descompune în trei fascicule, datorita creierului în forma de prisma, printr-un fenomen asemanator refractiei. Energia care cade pe partile laterale ale creierului se intersecteaza patrunzand în sistemul nervos simpatic. Însa atunci când Energia Divina cade în centrul creierului, ea traverseaza coloana vertebrala fara sa fie supusa refractiei, si se încolaceste în osul sacru ca energie Kundalini. Energia originara si atotcuprinzatoare este înfasurata de trei ori si jumatate, aflându-se într-o stare potensiala, de repaus.

Sistemul subtil pe care îl avem în interior este înnascut. Pe parcursul evolutiei noastre, am dobândit sapte centri principali de energie situati pe coloana vertebrala si, de asemenea, în creier. Atunci când se trezeste energia denumita Kundalini în sanscrita asemenea unei flori care rasare din samânta ei, energia respectiva traverseaza cei sase centri si strapunge în final zona fontanelei denumita Brahmarandhra, conectând constiinta umana cu puterea atotpatrunzatoare a Iubirii Divine. Apare astfel în om cea de-a patra dimensiune a constiintei. Iata modul în care Kundalini savârseste Yoga. Atunci când Kundalini se ridica, ea modifica baza de date genetica si determina astfel o transformare a personalitatii. Cei sase centrii (chakre) sunt purificati, alimentati si iluminati, fapt care se reflecta la nivelul genelor amplasate câte trei de fiecare parte a spiralei de ADN.
Atunci când Kundalini se ridica si trece prin cei sase centri destinati aspectelor de ordin fizic, mental, emotional si spiritual, ea îi hraneste pe fiecare în parte. Centrii îsi vor reflecta noua stare asupra genelor. Ei vor fi iluminati si, astfel, fiecare aspect fizic, mental, emotional si spiritual va fi iluminat la rândul sau. Odata ce e strapuns ultimul centru situat la nivelul fontanelei (osul moale din copilarie), ne unim cu puterea universala a Iubirii Divine. Prin vârfurile degetelor începe sa curga suflul racoros al Duhului Sfânt, sub forma unor vibratii binefacatoare. Suflul racoros se poate simti iesind din zona fontanelei. Aceasta reprezinta ultima experienta a Realizarii Sinelui.
A doua experienta este ca, în ascensiunea ei, Kundalini creeaza o stare de constiinta lipsita de gânduri (Nirvichara Samadhi). Fiintele omenesti se gândesc fara întrerupere fie la viitor, fie la trecut. Daca cineva le spune sa traiasca în prezent, lucrul le este cu desavârsire imposibil. Un gând apare asemenea unui val, dupa care se ridica un altul si, tot asa, gândurile se ridica si coboara, iar sursa lor este exclusiv trecutul sau viitorul.

Atunci când Kundalini se ridica, gândurile se distanteaza. Între gânduri exista un interval foarte mic (vilamba), care se dilata si se creeaza o stare de liniste totala. Atunci ne aflam în prezent, dar lipsiti de gânduri, de griji sau de mânie, caci prezentul este realitatea. Când suntem în aceasta stare a prezentului, resimtim un calm si o pace absoluta. Iata modul în care atingem pacea interioara; ea poate fi realizata si în plan colectiv, atunci când miilor de oameni li se trezeste energia Kundalini.
Am descoperit cu uimire ca în lume exista totusi foarte multi oameni care sunt cautatori adevarati si pasionati, nascuti în timpurile moderne (Ghor Kaliyuga). Este probabil ca ei sa mai aiba niste defecte omenesti, dar Kundalini depaseste toate barierele, sfârsind prin a le acorda o a doua nastere. În realitate, Kundalini este Mama fiecaruia dintre noi. Ea are imprimate, asemenea unei benzi magnetice, toate informatiile despre trecutul, inspiratiile si aspiratiile noastre. Ea este Mama fiecaruia, care îsi iubeste copilul si este nerabdatoare sa-I daruiasca cea de-a doua nastere. Ea ne întelege perfect si îsi începe imediat ascensiunea, atunci când este pusa în fata Realitatii Divine, strapungând în final zona fontanelei, ceea ce odinioara era considerat un lucru aproape imposibil de înfaptuit. Pentru aceasta nu trebuie sa se stea în cap, nu trebuie sa se tina post, nu trebuie sa se spuna rugaciuni; nimic din toate acestea, ci doar sa existe abandon si umilinta în inima. Aceasta se întâmpla numai prin binecuvântarea Divinului.”